Elaborarea cadrului legal  al sistemului de reeducare al minorului infractor nu poate fi conceputa fara investigarea proceselor psihice care stau la baza comportamentului deviant al minorului. Aceste procese psihice, care explica mecanisme interne ce conduc pe minor la infractiune, isi gasesc expresia globala in personalitatea minorului delicvent.

In prezent, obiectul a numeroase cercetari stiintifice este de a descifra procesele psihice care explica comportamentul minorului infractor. Este impetuos necesar sa se cunoasca personalitatea subiectului asupra caruia se actioneaza reeducativ.

Savantul roman C.I. Parhon, in urma cu o jumatate de secol, pleda pentru un studiu amanuntit biologic, psihologic si social al fiecarui delicvent, avand in vedere doua scopuri:

– cercetarea stiintifica pura;

– terapeutica si profilaxia criminala.

In momentul in care vorbim de reeducare trebuie sa abordam automat si problematica reintegrarii sociale, teme care ar putea fi vazute ca doua faze ale aceluiasi proces de cunoastere puse in relatie de interactiune la nivelul personalitatii in perspectiva orientarii acesteia in directia in care sansele ei de realizare sunt mai mari, iar dimensiunile de valorificare a posibilitatile de care dispune minorul sunt optime.

De aceea, esecul minorului eliberat din locul de reeducare are la baza impactul sau cu viata reala, putand fi privit si ca efect al unei ruperi de mediu. Pregatirea minorului spre a fi util societatii, prin procesul de reeducare, intra in contradictie cu unele masuri si actiuni inadecvate din mediul de reintegrare.

Personalitatea umana, ca realitate specifica, ramane sistemul fundamental de referinta pentru toate realitatile si activitatile sociale, inclusiv pentru cele pe care le implica si determina delicventa juvenila.

Evaluarea fenomenului delicventei juvenile pretinde, in mod necesar, ca delicventul minor sa fie raportat deopotriva la normele si modelul de personalitate promovate de societate, cat si la posibilitatile reale ale acestuia de a se realiza ca personalitate.

Daca aspectele teoretice ale personalitatii au fost indelung cercetate, exista o discordanta mare intre principiile explicative ale personalitatii si penuria datelor faptice, date care sa fi fost realmente verificate in conditii concrete de viata sociala.

Personalitatea delicventului minor constituie asadar rezultanta unor permanente si multiple raporturi de conditionare reciproca si de interdependenta atat intre trasaturile definitorii ale personalitatii minorului care a comis o infractiune, cat si intre personalitatea lui ca sistem ( structura bio-psiho-sociala si culturala evolutiva, unica ) si conditiile concrete de mediu in care minorul se formeaza si traieste.

In inchiere, putem aprecia ca ansamblul modalitatilor de executare a sanctiunilor de drept penal de catre minori, cum ar fi, de exemplu, institutia reeducarii, sunt profund influientate de gradul de dezvoltare al societatii intr-un moment istoric dat.

Tinand cont de evolutia delicventei juvenile in ultimii ani, orice reforma in acest domeniu ar implica o coordonare a eforturilor cu intreg programul de restructurare, organizare si dezvoltare a societatii.