DELINCVENTA JUVENILA IN NORMATIVELE O.N.U.

Evolutia delicventei juvenile in societatea contemporana, chiar cu unele deosebiri de la o tara la alta, continua sa mentina in stare de alerta cele mai avizate organisme internationale, indeosebi ONU, iar pe continentul nostru Consiliul Europei. Criminalitatea juvenila trezeste interesul mai multor specialisti in materie de:

– educatie si ocrotire;

– drept penal;

– criminologie;

– filozofie;

– psihologie;

– biologie;

– asistenta sociala.

Organul principal al ONU cu atributii in domeniul dreptului penal si al justitiei penale este Consiliul Economic si Social ( ECOSOC ) ajutat in activitatile sale specifice de consiliile economice regionale si de numeroase alte comisii si subcomisii functionale sau institute specializate, alcatuite din experti, precum si o serie de alte comitete permanente sau formate ad hoc.

Prin rezolutia nr. 603/C ( XXIV )din 31 iulie 1957, ECOSOC a aprobat ansamblul de reguli si si-a sustinut recomandarile facute de primul Congres al ONU pentru combaterea crimei si tratamentul delicventilor, aceste recomandari considerand ca lipsirea de libertate, care s-ar cere evitata, nu trebuie sa fie asociata cu suferinte in plus atunci cand s-ar putea evita acest lucru. Printre cei care au beneficat de acest minim de reguli au fost, bineinteles, minorii si tinerii adulti delicventi.

Al doilea Congres ONU pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor, tinut la Londra in 1960, s-a ocupat printre altele, de noile forme ale delicventei juvenile si de privarea de libertate pe termen scurt, in unele cazuri, si a minorilor.

In anul 1965, al treilea Congres ONU, tinut la Stokholm, a avut ca tema prevenirea crimei si a delicventei, abordand intre altele si problemele legate de combaterea recidivismului, precum si masuri specifice de prevenire si tratament pentru tinerii adulti delicventi.

La al patrulea Congres, in 1970, tinut la Kyoto, cu tema “crima si dezvoltarea”, s-au discutat tacticile de aparare sociala si prevenirea cu ajutorul comunitatii, adica a participarii cetatenilor la prevenirea si controlul crimei.

La al cincilea Congres, tinut la Geneva, in 1975, cu tema “prevenirea crimei si controlul – provocarea ultimului sfert de veac”, incep sa se puna in evidenta eforturile pentru gasirea unor sanctiuni alternativ-substituitive pedepsei inchisorii pentru delicventii care nu pun in pericol pacea si siguranta sociala.

Din tematica Congresului al V-lea se inspira si legislatia Romaniei, debutand cu decretul nr. 218/1977, prin care s-a inlocuit pedeapsa cu inchisoarea aplicata pana atunci minorilor infractori, cu o masura educativa a Scolii speciale de munca si reeducare, care a functionat timp de 15 ani. In cadrul aceleiasi orientari se situeaza si modificarile recente (Legea nr. 104/1992 ) aduse legislatiei penale prin largirea posibilitatilor de aplicare a suspendarii pedepsei si pentru crearea unor posibilitati mai largi de executare a pedepsei la locul de munca, prevederi de care beneficiaza si minorii infractori.

La al saselea Congres, avand ca tema “prevenirea crimei si calitatea vietii”, s-a acordat o importanta marcanta tratamentului judiciar al tinerilor, inainte si dupa trecerea in delicventa, ca si altor probleme direct legate de jurisdictiile pentru minori, considerate a fi instrumente principale de prevenire si tratament.

Dupa clasificarile internationale ale OMS sI Incadrarile DSM, homosexualitatea reprezinta o tulburare a comportamentului sexual. Aceasta tulburare consta In atratia exclusiva sau predominanta pentru persoanele de acelasi sex, cu sau fara raporturi fizice. Ea este totodata o deviere sexuala care nu presupune factori patogeni.

S. Freud In eseul asupra “Aberatiilor sexuale” mentioneaza ca la homosexualii sau invertitii sexuali, asa cum Ii numea Carl Westphal, se disting atitudini In raport cu celalalt sex prin urmatoarele tipuri:

-invertitii complet, adica cei a caror sexualitate nu are drept obiect decat indivizii aceluiasi sex cu al lor, In timp ce indivizii celuilalt sex Ii lasa indiferenti;

- invertitii ambigeni, adica cei a caror sexualitate poate avea drept obiect oricare dintre sexe; acestui tip de inversiune Ii va lipsi, deci, caracterul de exclusivitate;

- invertitii ocazionali, la care inversiunea este determinata de circumstante exterioare, In special ca urmare a privarii de un obiect sexual normal sau a influientei mediului.

Kinsey,, evaluand homosexualitatea descrie urmatoarele tipuri clinice dintre cele mai frecvente:

- experiente sexuale ale copilului sI adolescentului: apar ca un fel de joc, ca prietenii particulare, care nu evolueaza spre homosexualitate sI care fac parte din Insasi psihologia normala a acestor perioade de viata. In spiritul doctrinei psihanalitice, aceste relatii pot lasa amintiri culpabilizabile ce pot influienta comportamentul social al adultului;

- homosexualitatea compulsiva conflictuala: apare la persoanele timide, timorate, inhibate, hiperemotive, relatia este anxioasa sI are ca rezultat psihologic remuscarea care poate influienta In mod definitiv comportamnetul social;

- homosexualitatea admisa, curenta: debuteaza de obicei In jurul varstei de 10 – 12 ani, poate fi exclusiva, cu dezgust fata de femei;

- homosexualitatea mixta – combinatie Intre homosexualitate sI heterosexualitate: reprezinta o pervertire a tendintelor pulsionale instinctuale;

- homosexualitatea sI psihoza. Se considera ca homosexualitatea poate Insemna debutul unei psihoze schizofrenice sau a unei demente grave.

Ca forma efemera de interactiune, lipsita de “halo” afectiv, limitata la aspectele sexuale, Inecata In vulgaritate, centrata pe interesul material, permanent legata de riscul Imbolnavirilor, prostitutia pare a fi o degradare a eroticii. Prostitutia feminina este degradanta pentru femeie, deoarece o pune la dispozitia celui care plateste sI o reduce la rolul de a da gratificatii instinctuale. Ea este degradanta sI pentru barbat, care consimte la degradarea femeii sI care admite sa-si schematizeze relatiile feminine la o achizitie trupeasca pentru care nu are nici un merit. Totusi, In unele culturi a putut functiona o institutie analoga care s-a bucurat de un alt statut social. “Curtezanele” sau “hetairele” Isi luau sarcina de a face mai mult decat o initiere sexuala de a cultiva erotica sI sub aspectul ei spiritual.

Elementele definitorii ale prostitutiei sunt:

- parazitismul social ( lipsa intentiei de a muncii pentru asigurarea existentei );

- transforma comportamentul sexual Intr-un instrument de procurare a surselor de existenta, renuntand la un minimum de demnitate umana;

- Isi comercializeaza una dintre cele mai complexe sI intime relatii interumane.

In esenta, prostitutia desemneaza o forma de decompensare a personalitatii la nivelul ei cel mai important: constiinta moral-sociala. Sunt profund alterate unele comportamente de structuri ale personalitatii cum ar fi modificarea reprezentarii de sine printr-un proces de degradare sI autodegradare. O alta importanta modificare este de ordin axiologic sI anume conceptia despre libertate, aceasta fiind deseori confundata cu liberrtinajul. In felul acesta, libertatea nu mai constituie o necesitate obiectiva a existentei umane In contextul societatii, ci o begare a acestei obiectivitati sI adoptarea unei pozitii de subiectivism egocentric sI hedonic.

Un comportament social-moral adecvat societatii, este rezultatul gradului In care constiinta umana a fost modelata prin valorile morale, al caror mod de vehiculare sI al carui instrument de implementare este cultura sI Invatarea organizata. De remarcat este faptul ca aproximativ 90% din tinerele internate pentru prostitutie provin din medii carentiale cultural-moral, nu au nici o motivatie pentru activitatea de autoperfectionare prin cultura. De cele mai multe ori sunt anticulturale prin atitudine sI comportament. In genere, efortul de Invatare sI culturalizare prezinta pentru acestea un handicap major, care pune In miscare sistemul de aparare. acest sistem se bazeaza pe evitarea eforutului sI conservarea placerii, satisfactiei imediate sI redutabile.

Conform statiscilor efectuate, 94% dintre prostituate si-au Inceput activitatea sexuala Inainte de 18 ani. La o buna parte dintre acestea, primele relatii sexuale se plasau sub varsta de 14 ani . Exista deci o precocitate sexuala, de cele mai multe ori indusa prin conditii educativ-culturale sI conditii de acuplare.

Ca sI homosexualitatea, prostitutia este pernicioasa social prin gradul de parazitism pe care Il contine. In foarte multe cazuri ea constituie elementul de fond In jurul caruia se organizeaza alte tipuri de delicte, ca de pilda vagabondajul, furtul, Inselaciunea, toxicomania, alcoolismul, etc.

Numit sI inversarea rolurilor ca sex, este conditia In care anatomia unui individ sI orientarea lui ca sex sun incompatibile. Difera de transvestism prin faptul ca indivizii au dorinta de a fi considerati membri de drept ai sexului opus sI nu folosesc hainele celuilalt In scopul de a fi stimulati sexual.

Disgeneziile conadate sunt prin Insasi natura lor, generatoare de intersexualitati. Intersexualitatea somatica realizata de gonadodisgenezii are o serie de particularitati legate de modalitatile sale de exprimare, particularitati care pun tot atatea probleme de reconsiderare a sexului. Unele intersexualitati somatice se recunosc Inca de la nastere datorita modificarilor pe care le produc asupra organelor genitale externe. Este cazul pseudohermafroditismelor masculine, a disgeneziei gonadale mixte cu testicul, a hermafroditismului adevarat. In alte cazuri, sexualitatea somatica ramane necunoscuta sau este descoperita Intamplator.

In toate cazurile, rezolvarea terapeutica se inspira din teoria lui Miney sI Wilkins: “daca este vorba de un copil, sexul ales va fi dictat de posibilitatile chirurgiei plastice, urmand ca parintii sa educe copilul In sensul organelor genitale rectificate chirurgical. Daca este vorba despre un adult, actiunea sexuala se face de catre bolnav, chirurgului revenindu-i doar sarcina de a Incerca sa armonizeze cat mai bine plastia organelor genitale externe cu sexul dorit”

Sexualitatea psihica sI comportamentul sexual apar ca un caracter sexula intrinsec, nu ca un simplu corolar al sexului genital sI al educatiei. Datele experimentale cu privire la diferentierea sexuala neuropsihica corespund cu cele ale diferentierii sexuale somatice. In lumina acestor date, procesul de sexualizare Imbraca urmatorul aspect: genetic, organismul primeste programul unei diferentieri sexuale neuropsihice sI somatice de tip feminin.

Transsexualismul se defineste din punct de vedere subiectiv printr-o senzatie de disconfort, de nemultumire, de neconcordanta sI insatisfactie fata de sexul anatomic cu care te nasti sI dorinta ardenta de a aprtine sexului opus. Ce alte cuvinte, transsexualismul se contesta pe plan ideo-afectiv sI nu este un acord pe plan comportamental cu sexul anatomic cu care s-a nascut.

In ceea ce priveste relatiile cu persoanele din anturajul apropiat, transsexualii se manifesta fie asexual, fie Intretinand relatii cu persoane de acelasi sex, adica de tip sexual omonim.

Complicatiile care pot apare din punct de vedere psihopatologic sunt scaderea randamentului activitatii profesionale, dificultati de integrare sociofamiliala, manifeste obsesive sau fobice, depresie, automutilarea organelor genitale putandu-se ajunge pana la cazuri de suicid.

In coprofilie, excitatia sexuala este indusa de gandul sau la privirea actului de defecatie, aceasta fiind activitatea sexuala preferata; In coprofagie excitatia urmeaza ingestiei de fecale. In uretismul sexual, care se manifesta mai ales la femei, excitatia sexuala este obtinuta prin stimularea uretrei. Urofilia se refera la excitatia sexuala obtiunuta prin privirea actului urinarii, prin Inghitirea de urina sau In momentul cand cineva urineaza pe persoana In cauza. aceasta tulburare a fost descrisa pe larg de Haveloch Ellis sub denumirea de undinism.

Prevalenta acestor tulburari nu este cunoscuta, dar unele sunt destul de frecvente prin solicitarea prostituatelor In acest sens.

Gerontofilia apare ca o perturbare aberanta de comportament sexual care consta In realizarea de catre o persoana tanara a excitatiei sexuale sI a orgasmului prin contacte predominant heterosexuale cu persoane Inaintate In varsta. Se considera ca gerontofilia veritabila este rara In raport cu numarul de contacte sexuale pasagere realizate de catre persoane tinere cu persoane In varsta. Pe de alta parte, In spatele unor aparente gerontofilii se afla nu atat tendinta erotica pentru persoana In varsta cat mai ales scena este dominata de interese materiale sI, In particular, financiare. Aceasta practica nu caracterizeaza numai persoanele de sex feminin, ci sI pe cele de sex masculin.

Da multe ori, relatiile heterosexuale cu amprenta gerontofila se realizeaza In stare de euforizare narcofica din partea ambilor parteneri.

Persoana care manifesta aceasta tulburare are fantezii obsesive cu asa numitii “morti vii” – vampiri. Inecrofilii se Impart In doua categorii sI anume cei ce nu doresc sa faca rau creaturilor sI cei care ar dori sa Intretina contacte sexuale violente cu creaturi neinteligente sau sa le seduca pe cele inteligente. Majoritatea inecrofiliilor prezinta diverse forme de schizofrenie.

Necrofilia, denumire data de Michea, sau bertrandismul, dupa numele sergentului Bertrand, consta In comportamentul sexual aberant care-si satisface pulsiunile genezice avand ca obiect sexul cadavrelor umane. Aceasta perversiune este destul de rar Intalnita. In acest sens, este citat cazul lui Periandru ( 627 – 585 I.e.n. ), care dupa ce a ucis-o pe sotia sa Milisa, consecutiv unei stari de furie, continua sa Intretina raporturi sexuale cu decedata.

Necrofilia se poate asocia cu necrofagia – impulsiune morbida, odioasa sI macabra constand din actiunea impulsiva de a ingera carne cu miros cadavric sI care deseori se Insoteste de realizarea satisfactiei sexuale.

Aceasta tulburarea cauzeaza dorinta de a avea relatii sexuale numai In locuri sI situatii periculoase. Cand ajunge Intr-o astfel de situatie, In 50% din cazuri, individul care manifesta o tulburare de acest tip intra Intr-o transa sexuala In care doreste sa aiba contacte sexuale imediat cu un partener de orice sex.

Mirusmania sau “boala nebuniei” cauzeaza victime care doresc sa aiba contacte sexuale ciudate, de exemplu In timpul zborului, In locuri stranii ca: un templu, In compac, pesteri sau In timp ce sunt sub influienta drogurilor sau afrodisiacelor.