Termenul de exhibitionism In semiologia psihiatrica a fost introdus de catre Ch. Laseuge ( 1877 ) pentru a desemna impulsiune irezitibila, uneori aberanta, de expunere In public a organelor genitale In stare de erectie sau flascitate, perversiune sau aberatie Insotita de exaltarea sI obtinerea satisfactiei genezice pe aceasta cale, care se Insoteste uneori de masturbare sI coprolalie. Prezentat In acest fel, exchibitionismul are un continut notional prea larg, deoarece se pot include aici falsul exchibitionism, exchibitionismul adevarat, pulsiunile ca sI jocurile exhibitioniste care fac parte integranta din evolutia patologica normala a copilului sI care constituie exhibitionismul fiziologic.

Exhibitionismul, ca joc la copil sI adolescent nu are nimic comun cu exhibitionismul adultului. La copil, exhibitionismul este expresia curiozitatii comparative, In timp ce la adult acesta are caracter libidinal, impulsiv, compulsiv, incoerent. Postpubertar, exhibitionismul traduce o structurare dizarmonica sau, dimpotriva, poate consemna debutul unei psihoze discordante.

La adult, exhibitionismul se manifesta mai frecvent Intre 25 – 35 de ani, fie ca sunt casatoriti sau nu, de obicei persoane timide,, inhibate. Exhibarea se poate realiza In stare de flasciditate, de erectie, de masturbare cu ejaculare prin manipulare sau spontana. In mod obisnuit, expunerea In [public a organelor genitale se face In locurile cele mai frecventate de persoane de sex feminin, ca scoli generale, licee sau camine de eleve. In unele cazuri, exhibitionismul pervers, cu expunerea organelor genitale, se asociaza cu alte atentate la pudoare sau la bunele moravuri sI In unele cazuri cu solicitari de masturbare din partea altor persoane, In particular copii. La cele de mai sus se adauga, In mod obisnuit, consumul de alcool sI droguri ca factori agravanti ai conduitelor scandaloase sI antisociale la care se dedau aceste persoane.

Ca tip de personalitate, exhibitionistul este o personalitate moderat schizoida, introvertita, inhibata, timida, demonstrativa, pasiv-dependenta, incapabila de a-si stapani tendintele pulsionale, desi are o inteligenta sI o capacitate de integrare ideo-afectiva care, In genere, depaseste media statistica a normalitatii. La aceste persoane se constata, chiar atunci cand sunt casatorite, ca cele mai multe dintre ele sunt nesigure pe masculinitatea sI pe virilitatea lor, imaturi sI pasivi In relatiile familiale sI cu o superficiala Incredere In altii.

Exhibitionismul feminin este incomparabil mai putin frecvent comparativ cu sexul masculin. Femeile Isi exhiba mai ales sanii. Moda permite prin extravagantele sale, exhibarea sanilor uneori de o maniera evident provocatoare acompaniata de placerea de a vedea sI de a fi vazuta.

Nici varsta, nici mediul social, nici starea civila, nici nivelul de integrare ideo-afectiva, nici educatia, niciuna dintre acestea luate separat nu pot explica exhibitionismul sI celelalte aberatii sexuale, ci numai o abordare bio-psiho-sociala unitara indisociabila poate permite analiza fiecarui caz In parte.

Exhibitionismul ca mijloc de satisfactie sexuala aberanta s-a relevat de regula ca simptom de boala mintala sau degenerare morala, In cazul ebrietati alcoolicilor cronicizati sI nu l-am Intalnit ca expresie a unei “echivalente anxioase a actului sexual”

G. Heuyer, S. Lebovici, demonstrau ca “tendintele exhibitioniste apar cu o frecventa mai mare sI la nivel relativ asemanator cu al adultului, Intre 15 – 20 de ani” ³⁰ . Alte cercetari au evidentiat ca exhibitionismul se manifesta In cazul unor comportamente cu polimorfism clinic, In care apar masturbatia, agrsivitatea, inadaptarea sociala, impulsivitatea, lipsa de informare sI educatie sexuala. Se insista asupra factorului educational din grupul primar sI al relatiilor de grup spontan. In cazul minorilor internati, trebuie sa se ia In considerare sI influienta stimulativa sI declansatoare a grupului.

Desi exhibitionistul se poate simti Impins sa-si realizeze actul, fenomenul nu este o compulsie In sensul tehnic al termenului sI nici nu exista vreo dovada ca ar fi asociat cu vreo nevroza obsesiv-compulsiva. La persoanele de varsta mijlocie sI la batrani, aparitia exhibitionismului va sugera Intotdeauna o boala organica cerebrala. O boala organica poate sa Inlocuiasca, probabil, aparitia unui model reactional care este performant, dar a fost anterior inhibat.