Ocrotirea copilului privat sau dezavantajat de familie se realizeaza prin diferite forme:
| Forme de ocrotirea copilului privat sau dezavantajat de familie | |
| a) ocrotirea cu carecter permanent | -mentinerea / reintegrarea in propria familie sau familia largita;
-adoptia; |
| b) ocrotirea cu caracter temporar | -plasament familial;
-incredintarea unei familii / persoane; -ocrotirea in institutii de protectie (leagan, casa de copii). |
Leaganul si casa de copii sunt institutii guvernamentale care asigura ocrotirea si educatia copilului privat sau dezavantajat de familie, mai precis a copilului orfan, abandonat, neglijat, a copilului cu parinti decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti sau declarati morti, a copilului deficient caruia familia nu-i poate asigura conditii de crestere si educatie, a copilului pentru care familia reprezinta un pericol pentru dezvoltarea lui fizica si morala (boli grave, infirmitate, mediu imoral). Aceste institutii suplinesc familia, devenind familie substiut prin preluarea obligatiilor acesteia.
Dificultatile educative in casa de copii au drept cauza principala eterogenitatea mediilor de provenienta si a experietelor sociale anterioare.
Transferul dintr-o institutie in alta constituie fondul crizelor de adaptare care, de asemenea prejudiciaza dezvoltarea si maturizarea copilului. Practica a dovedit ca cele mai mari probleme educative sub aspectul integrarii in regimul vietii casei de copii proveniti din familii dezorganizate si din relatii de concubinaj. Pentru cei care sesizeaza si mai tarziu coenstizeaza ca apartin familiei, absenta conditiilor materiale fiind pretextul abandonarii in fapt, raportarea la familie este o dominanta ce determina structura complexelor de provenienta si de institutionalizare cu efecte negative asupra echilibrului biopsihic general, al maturizarii psihosociale.
In cadrul procesului educational, un loc important il reprezinta mediul inconjurator-spatiul ambiant. Acesta din urma poate fi extins / restrans sau transformat in permanenta pornind de la reperele celor care se ocupa de ei si tinand cont de preferintele si personalitatea copiilor. Traditia acumulata in modul de organizare a spatiului a facut si din pacate, mai face inca si in prezent ca viata copiilor din unitatile de ocrotire sa fie impartita intre dormitor, sala de studiu, scoala, sala de mese, locul de joaca. Ca urmare:
- randamentul muncii de educatie a copilului este scazut;
- se dezvolta la copii un comportament modificat in sensul ca pierd sau isi formeaza simtul atasamentului fata de cineva anume;
- copiii devin superficiali, nesiguri si cu un pronuntat sentiment al culpabilitatii.
Pornind de la aceste realitati s-a cautat intimizarea si personalizarea spatiului de locuit, transformand dormitoarele si salile de studiu in camere de locuit pentru 4-6-8 copii, camere amenajate in asa fel incat sa ofere copiilor o ambianta cat mai comoda si mai placuta.
Fuctionalitatea mixta este dublata de un aspect interior cat mai placut (dulapuri, mese de lucru, televizor, aparat de radio, covoare,perdele asortate, tablouri, etc.), aspect la care contribuie si inventivitatea personala a micilor locatari.
Gruparea copiilor in camere se face pe verticala (de varste diferite, de la prescolari la elevi de liceu), in functie de prietenii, interese sau preocupari comune, cautandu-se sa se grupeze in primul rand fratii. Acest lucru impune si schimbarea metodelor de lucru ale educatorilor. Un educator se ocupa de 15 copii concomitent, acum el se ocupa doar de 6-7 copii (uneori chiar de 3-4 copii) restul fiind la cursuri, fapt ce a generat multiple efecte pozitive: s-au instaurat intre educatori si copii, chiar si intre copii relatii bazate pe cooperare si incredere reciproca, a crescut gradul de responsabilitate al copiilor in ceea ce priveste pregatirea profesionala, cat si preocuparea pentru autogospodarire.
Stabilirea si asigurarea unui mediu ambiant corespunzator nevoilor de ingrjire, crestere si educare a copilului s-au asigurat si prin organizarea / reorganizarea caselor de copii pe tip familial. Existenta sufrageriei, a dormitorului si a bucatariei (dotata cu tot ceea ce este necesar: aragaz, frigider, vesela, etc.) a dus la disparitia pasivitatii, a “servitului pe tava” a copiilor de catre adulti, asigurand desfasurarea procesului de invatare, formare sociala intr-un climat apropiat de cel familial (fizic, material si mai ales moral-afectiv-emotional).