Obtinerea placerilor prin mijloace proprii pe alte cai decat cele naturale, poarta numele de masturbatie, onanism sau ipsatiune. Numele de “masturbatie” vine de la cuvintele latinesti “manus” sI “sturpati”. termenul de onanism provine de la numele lui Onan, personal biblic ce practica coitul Intrerupt In scop anticonceptional.

In general, ori de cate ori sunt folosite forme de autoexcitatie, prin extinderea termenului se poate vorbi sI de o masturbare psihica, atunci cand excitatia sI placerea sexuala sunt produse numai prin ganduri sI amintiri In afara actului sexual sau In afara unor excitatii manuale. Termenul de masturbatie se poate aplica, de asemenea, sI In cazul provocarii de placeri sexuale In urma unor manevre manuale din partea altei persoane.

In general, acest obicei apare la varsta tanara, la pubertate sI In adolescenta sI practicarea lui scade odata cu Inceperea activitatii sexuale normale. Onania este Intalnita frecvent Intre 15 sI 20 de ani sI aceasta incidenta mai mare se datoreaza faptului ca la pubertate are loc o activitate vie sI tumultoasa a comportamentului sexual. Cand onanismul devine singura manifestare a vietii sexuale, poarta denumirea de esential. Nu intra In discutie categoria masturbantilor psihopati sau cu diferite boli nervoase ( oligofrenie, schizofrenie, lues ), la care practica poate sa ajunga la o frecventa de 20-30 de ori pe zi. In acest caz, masturbatia este o consecinta, un efect al tulburarilor psihice, nu o cauza a lor.

In cazul adultilor, principala cauza care duce la masturbare este lipsa unei activitati sexual normale. Astfel, viata dusa In locuri lipsite de contactul cu sexul opus favorizeaza aparitia masturbatiei. Obiceiul onaniei devine de multe ori reflex conditionat sI chiar daca persoana respectiva Incearca raporturi sexuale normale, acestea sunt deseori Insotite de hiperemotivitate sI de teama nereusitei. Uneori, frica masturbantului ca nu va putea Incepe o viata sexuala normala Il face sa persiste In obiceiul sau, sa se izoleze de sexul opus.

Consecintele masturbatiei asupra organismului au o anumita importanta sI trebuie apreciate In raport cu varsta sI cu frecventa acestei practici. Masturbantul este un om timid, fara spirit de initiativa sI care cauta sa fuga de colectiv. Din cauza asteniei psihice sI fizice care se instaleaza, la masturbanti apar usor sI tulburari neurovegetative. Copii care se masturbeaza excesiv ajung uneori la surmenaj, le scad vointa sI capacitatea de muncafizica sI intelectuala, memoria lor devine greoaie, apetitul diminua sI scad In greutate.

Adolescentul care se masturbeaza este retras sI nu se apropie de sexul opus pe care-l priveste cu indiferenta, iar atunci cand Indraznesc sa se apropie, mai ales daca partenerul nu corespunde imaginatiei sale, el ramane deceptionat. O parte din cei care practica masturbatia continua acest obicei sI In viata adulta, iar acestia sunt condamnati la impotenta sexuala functionala prin timiditatea lor, prin complexul de inferioritate sI prin teama infiltrata de literatura pseudostiintifica, ei pot deveni cu adevarat impotenti.

Din cauza indiferentei pentru sexul opus, se pot ivi orientari deviante ale actului sexual catre acelasi sex sI In anumite conditii, poate sa apara dorinta de perversiune sexuala. Practicarea ocazionala sI pe scara redusa a onaniei nu are efecte nocive, sau acestea sunt minime sI reductibile, dar Insasi practica, indiferent de intensitatea ei sI de urmari include In ea germenele comportamentului sexual patologic de mai tarziu, care, daca este favorizat sI de alte conditii de mediu, se poate manifesta, generand consecinte neplacute sau ostracizante.

Profilaxia masturbatiei reprezinta o problema deosebita din punct de vedere medical sI igienic sI una foarte importanta din perspectiva sociala. Din nefericire Insa, fenomenul acesta nu a fost corect evaluat. Lipsa de rigurozitate stiintifica, superficialitatea cu care a fost privit fenomenul, a dus la emiterea unor exagerari privind consecintele onaniei, exagerari care au dus la Inspaimantarea atat a celor care o practica, cat sI a celor din jurul practicienilor, In special a parintilor, care, pentru a combate aceste manifestari sunt Inclinati sa foloseasca metode brutale, aspre, care de cele mai multe ori nu duc la rezultatele scontate. Subaprecierea fenomenului de masturbatie a avut ca rezultat o atitudine pasiva a parintilor sI pedagogilor, considerandu-l o necesitate fiziologica din cauza lipsei posibilitatilor de realizare a actului sexual.

In 1912, S. freud a descris sub denumirea de masturbatie un numar de activitati erotice raportate la aparatul genital sI avand valori diferite dupa varsta, ori se confunda cu unele activitati erotice relative la zonele erogene nongenitale, dar considerate ca avand o valoare echivalenta ca a zonelor genitale. In acest context, denumirea de masturbatie ar fi acordata tuturor actelor prin care individul Isi manipuleaza organele genitale sau Isi produce prin atingeri cu persoane sau obiecte a zonelor erogene o oarecare placere generalizata.

M. Huscka  a efectuat un studiu asupra a 320 de copii cu tulburari de adaptare. In cadrul acestui grup 45% dintre copiii Intre 1 sI 14 ani sa-u masturbat, iar 54 din acest subgrup s-au masturbat Inaintea varstei de 5 ani. Conditiile generatoare de repetare cu o frecventa crescanda a manipularii sI miscarilor de tipul masturbatiei sunt legate de starea de curatenie sI de igiena individului. Nelinistea, anxietatea, insomniile, un regim de viata dezordonat, privatiunea afectiva maresc excitabilitate neuropsihica sI provoaca dezechilibrarea sistemului.

Dupa literatura existenta explicarea acestui fenomen se bazeaza pe urmatoarele circumstante:

- transformarile neuro-endocrine care pregatesc maturizarea sexuala creaza factori de simulare interni ( neurohormonali ) care activeaza caile de manifestare a sexualitatii normale;

- acestea sunt – In conditiile societatii contemporane – suprasolicitate de stimulari vizuale, olfactive, auditive, culturale, relationale etc.;

- din punct de vedere al psihologiei persoanei exista o auto-stimulare, prin preocuparea pe care dezvoltarea caracterelor sexuale secundare sI a aparatului reproducator o imprima persoanelor;

- directionarea afectiva catre persoanele de sex diferit este o modalitate de maturizare a sentimentelor sI relatiilor interpersonale.

In aceste conditii, masturbatia apare ca o modalitate spontana de iesire din impas.

Dupa V. Tausk, J. Rauard sI P. Bloos ²⁰ , consecintele nocive ale masturbatiei organizate ca un comportament sexual autonom sunt:

a. conflictualizarea individului prin sentimentul de culpabilitate sI Instrainarea lui existentiala;

b. pericolul ca practica masturbatoare sa Inlocuiasca partenerul unor relatii sexuale normale sI deci sa creeze o stare de handicapare soci-afectiva individului;

c. actul masturbator ar putea constitui o modalitate de detenta, de auto-gratulare, de rasplata In situatiile conflictuale sau de stres ale individului;

d. singularizarea prin Incorporarea actului masturbator In structura individului ar putea determina o nevoie de compensare, de afirmare prin comportamente antisociale;

e. o activitate de masturbare intensa poate duce la neurastenie, nevroze obsesionael;

f. reprezinta un element de perturbare a relatiilor afectogene la nivelul grupului primar, cu consecinte asupra mecanismelor de interrelationare socio-afectiva;

g. se constituie ca un factor moral important In aparitia, fixarea sI consolidarea sentimentului de vinovatie;

h. devine un factor conflictual al minorului cu persoanele sI regulile sociale sI morale;

I. constituie o froma de rezolvare a conflictelor sale relationale;

j. poate declansa o atitudine agresiva fata de persoanele de sex opus, facilitand violul sau masochismul;

k. poate deveni un factor de coeziune al grupului delicventional, existand posibilitatea practicarii In comun;

l. intensifica fenomenul de singularizare sI marginalizare.