Sexualitatea umana este un produs al culturii, iar nucleul sau afectiv, sI anume dragostea, poate deveni un model coltural care faciliteaza integrarea ( cu valoare de model ) sexualitatii In personalitatea umana. In acest mod, dragostea poate deveni o forma igienica sI specific umana de integrare a sexualitatii In personalitatea omului. Se stie ca la om, relatiile sexuale nu devin specific umane fara actiune reciproca, motiv pentru care dragostea poate deveni baza oricarei morale sexuale. G. Sand spunea ca “nu-i greu sa faci copii, deoarece pentru aceasta nu sunt necesare decat doua persoane. Ei, bine, pentru aceasta trebuie sa existe trei, sI anume un barbat, o femeie sI Intre ei, dragostea” . Mai convingator sI stiintific a exprimat acest lucru K. Marx, cand a spus: “relatia nemijlocita, fireasca, necesara a omului este raportul dintre barbat sI femeie. In aceasta relatie se vadeste In mod intuitiv In ce masura esenta umana a devenit natura pentru om sau natura, esenta umana. Dupa aceasta relatie, ne facem o idee despre ansamblul gradului de cultura al omului, In ce masura este el, In existenta sa individuala, totodata, o fiinta sociala”.  .

Evolutia omului a depins Indeosebi de mostenirea sa sociala sI nu atat de cea genetica. In sexualitate se observa usor cum mostenirea culturala a subordonat-o pe cea biologica. Sexualitatea a adus astfel infinitul In existenta umana, erosul creand vesnicia sI fiind prin aceasta o expresie a personalitatii. Afectiunea umana este legata de cristalizare cand admiratia, spiritul descopera noi Insusiri la o persoana, iar floarea devine un simbol al afectiunii ce o ia Inaintea instinctului ( “omul se atrage din placere sI apoi din nevoia placerii” ). Astfel, umanizarea erotica a devenit un factor important de coeziune sI stabilitate umana, de valorizare a vietii proprii. Instinctul sexual are doua componente: dinamogena ( genetica sI nedirectionala ) sI directoriala ( raportata la modelele culturale, la experienta individului etc. ), cea de-a doua dirijand prima componenta.

Sexualitatea la om se caracterizeaza In primul rand ca un act cultural sI poate fi franat, deviat etc. Dirijarea instinctului sexual prin cutume sI legi a facut ca armonia sexuala la om sa nu fie atat fixica, ci mai ales psihologica sI sociala, legata de familie. Sexualitatea umana e totdeauna relationala, de aceea adevarul sexual Incepe In doi sI responsabilitatile se partajeaza. La baza acetei alteritati se afla dragostea, care dupa H. Specncer implica mai multe elemente de la impulsia sexuala pana la sentimentul estetic, afectiunea reciproca, respectul, admiratia sI exaltarea simpatiei reciproce.

Prin toate acestea, sexualitatea umana devine o problema ontologica deosebita, locul bucuriilor sI satisfactiilor reciproce, dar sI al unor esecuri, caci sexualitatea, ca functie sI relatie, devine o problema de cuplu, la normalitatea ti redresarea sa contribuind ambii parteneri ( exempu co-terapia ). Dragostea autentica, superioara ce sta la baza sexualitatii umane este aceea In care partenerul mai mult daruieste decat primeste sI prin care o relatie duala de dragoste devine o adevarata valoare.

La om, sexualitatea nu este numai un fenomen genital, ci sI un mod de realizare a persoanei sI prin aceasta valoare, o forma de comunicare umana. M. Eliade spunea ca omul simte nevoia redobandirii umanitatii perfecte In care sexele coexistau sI de aceea omul este uman numai In dragoste. Morala sexuala are deci valorile sale deoarece, fata de alte specii, comportamentul social uman releva o reducere notabila a instinctului, o ascensiune spre valori prin sentimente de dragoste legate de sexualitate sI uneori chiar o disociere a lor. Ceea ce este biologic la om, pe langa faptul ca este natural, devine In acelasi timp sI moral, normalitatea In sexualitate fiind expresia satisfactiei reciproce a doua persoane aflate Intr-o dualitate de tandrete sI dragoste.

Sexualitatea echilibrata implica reciprocitatea afectiva ( insecuritatea afectiva din copilarie generand scepticismul sI teama cu privire la dragostea altuia ), Incat dorinta erotica apare sacra pentru ca este creatoare.

Erikson apreciaza ca normalitatea sexuala implica concordanta urmatoarelor trasaturi sI functii: mutualitatea satisfactiei reciproce cu partenerul iubit, de alt sex, In care exista Incredere deplina sI cu care se acorda biologic, social, cultural sI economic. Aceasta normalitate este necesara satisfacerii functiilor sexualitatii umane sI anume de reproducere, satisfactie reciproca, priza constiintei sociale a individului, descarcarea de pulsiuni Intr-un context comportamental cultural, elevatia personalitatii prin sentimente sI modele idealizate de dragoste ca sI de aspiratie reciproca. Evident ca numai “misterul” contopirii sufletesti a doua persoane pe o baza organica de functionalitate normala asigura realizarea tuturor acestor functii. OMS-ul cand aborda sanatatea sI normalitatea sexuala o definea ca o modalitate de integrare a aspectelor somatice, afective, intelectuale sI sociale ale eului In personalitatea omului, de o maniera apta a-i Imbogati personalitatea, comunicarea sI afectiunea.

Sanatatea sexuala este aptitudinea unui comportament sexual sI reproductiv In armonie cu etica individuala sI sociala prin care se Inlatura fenomenele de teama, culpa, nesiguranta, rusine sau vinovatie, ce inhiba relatiile sexuale sI evita maladiile organice ce interfereaza cu functiile sexuale. Sanatatea sexuala legata de dragoste, de cultura afectiva sI la om devine determinism al naturii ce asigura evolutia speciei prin afectiune. Sanatatea sexuala are deci dimensiuni biologice afective sI sociale ( de echilibru prin casatorie sI prin care omul s-a socializat ), ce implica integrarea somatica, afectiva, intelectuala sI etico-sociala a eului zexual In personalitate sI ca atare valorizarea sa.

Sanatatea, In general, ca echilibru bio-psiho-social are sI dimensiuni sexuale, normalitatea sexuala fiind un element al acestei sanatati. Daca sexualitatea este umana prin dragoste, atunci mutati mutandis, etica sexualitatii rezida In respectul, responsabilitatea sI fidelitatea reciproca, caci ne desavarsim ca oameni prin Intelegerea legilor biologice, prin ceea ce le adaugam cultural sI nu prin anularea lor. Faptul da o baza stiintifica educatiei sexuale.

Dragostea, ca nucleu al sexualitatii umane este o atractie Intre doi oameni cu surse sufletesti ( nevoia de prietenie ), mintale ( nevoia de respect ), sI corporale ( satisfacerea unor dorinte ), ce se vor contopi, din complementaritatea lor femeia devenind mai obiectiva sI mai logica, iar barbatul mai atasat sI mai afectiv. De aceea, o sexualitate normala devine creatoare sI sursa de noi aspiratii relational-sociale, daca se umanizeaza prin puduoare ( cu aptitudinea de a-i da un vesmant spiritual ). De aceea, prin functiile sale, sexualitatea este o sursa de echilibru, generozitate sI altruism uman, o sursa de progres propriu In conditiile In care se atribuie sexualitatii o functie procreativa de transmitere la urmasi a unui patrimoniu genetic sI cultural.

Orice disociere dintre erotism sI fecunditate, orice separare a placerii de procreatie prin hipertrofierea erotismului, cu alte cuvinte orice sexualitate consumata excesiv hedonic duce la dezumanizarea omului prin urmarirea exclusiva a placerii, prin egoism sI alte ori prin perversiune. O astfel de sexualitate structureaza In mare masura personalitatea egocentrica, de lipsa a comunicarii loiale a gandurilor sI sentimentelor reciproce, de influientare nociva a altuia. Trebuie mentionat, de asemenea, ca orice precocitate sexuala prin blocarea afectivitatii pe care o produce, risca frigiditatea sI chiar perversiunea. Frecvent, la originea unor acte de prozelitism sI coruptie sexuala se afla lipsa afectiunii simtite In copilarie, l;ipsa sublimarii energiei pulsiunii sexuale In energie culturalaa, lipsa valorizarii adecvate a relatiilor specific umane dintre sexe. Sexualitatea precoce, premaritala, poate risca “paralizia dragostei”, “placerea unui moment putand fi la baza ruinei unei vieti”. Nu numai accidentele prin riscuri variate, dar sI “vulgaritatea negativa”, dragostea despuiata de responsabilitate, ruptura dintre emotii sI sentimente, risca structurarea acestei persoanlitati anomice.

Sexulaitatea umana are apoi o functie dinamizatoare, In sensul catotdeauna se poate coverti sI sublima In valori culturale, deoarece transformarea unei energii biologice In energie culturala este la originea sentimentelor autentice dintre sexe, la originea valorizarii relatiilor dintre acestea.

In sexologie sunt cunoscute avantajele castitatii fizice sI psihice pana la o varsta propice conjugalitatii, fata de sexualitatea precoce, care se opune sublimarii energiei biologice In valori culturale. Ca sI cautarea exclusiva a erotismului care, atunci cand devine un scop, transforma partenerul Intr-un obiect sI risca generarea perversiunilor sexuale, tot asa sI facilitatea sexualitatii risca se devalorizeze specificul uman al relatiilor dintre sexe, despuierea lor de ceea ce au mai uman.

Se recunoaste sexualitatii o functie anxiolitica de eliberare de tensiuni sI de Inlaturare a unor preocupari obsesive sau angoasante. Dar, ceea ce este esential In aceste functii sexuale este echilibrul dintre ele,, tocmai datorita variatiilor sexuale mari la om. In virtutea acestui echilibru, normalitatea sexuala implica o ajustare reciproca, o corespondenta anatomica, functionala, psihologica sI sociala a doi parteneri In scopul realizarii unei satisfactii reciproce, partajarii Increderii, acordarii muncii sI recreatiei, procrearii sI asigurarii dezvoltarii copiilor. Normalitatea sexuala este o corespondenta reciproca a fiecarui cuplu sI nu exista la om o sexualitate de referinta. Sexualitatea omului fiind In creier, sexul devine o aspiratie spre valori, iar cuplul o alteritate sI orice senzualism excesiv, o forma de decadere umana. Normalitatea sexuala a fost forma primara a comportamentului uman,, care a permis integrarea unei pulsiuni biologice Intr-un fapt cultural sI ascensiunea spre valori. Sexualitatea umana normala se consuma specific In dragoste, ca mod uman de integrare a sexualitatii In personalitate sI In valori sI drept conditie a demnitatii umane ce nu accepta sexualitatea fara dragoste.

In dizarmoniile de personalitate, aceasta integrare este deficitara, de unde frecventa sexopatiilor la acesti subiecti. Psihopatul disociaza dragostea de voluptatea pe care o cauta exclusiv, In afara unui context afectiv, comportamentul sau devenind sursa celor mai frecvente impacturi sI aberatii sexuale. Lipsa corespondentei anatomice functionale, psihologice sI sociale ( expresie a normalitatii sexuale ) poate fi apoi la originea disfunctiilor sexuale, printre care a bolilor psihosomatice,a tulburarilor mentale, toxicomaniilor, tendintelor autolitice, sarcinilor nedorite, divortului, sechelelor psihosociale, iritabilitatii sI perversiunii. Orice brutalitate a unui partener, In conditiile lipsei sentimentului partenerei de a se sti dorita sI iubita duce la avbersiune sI la Incalcarea eticii sexualitatii, etica a carui mesaj esential este afirmarea reciproca. De aceea, un cuplu ideal implica o adaptare reciproca a partenerilor, o corespondenta de cuplu, In care satisfactia reciproca este efectul sI conditia colaborarii partenerilor la sexualitate.

La femeie, dinamica sexuala depinde major de tandretea partenerului, de aceea actul sexual la femeie variaza In raport de afectiunea sa. Din acest motiv, orice raport sexual marital se va “amana” pana ce preludiile conving despre necesitatea lui.

La barbat, odata cu varsta, experienta sexuala descreste, de aici atractia sa pentru tinere fara experienta sexuala, fata de femei, la care experienta sexuala creste cu varsta sI aceasta este de multe ori baza geloziei. La orice varsta, Insa, raportul sexual nu trebuie sa devina o corvoada, ci o expresie a dragostei, care,, pierduta devine sI primul semn de Imbatranire. Dimpotriva, orice lipsa de corespondenta reciproca Intr-un cuplu, indiferent de varsta, creaza dificultati psihologice sI sexuale In viata sa sI, prin carenta afectiva sI excesiv consecutiva, priveaza sexualitatea de unitatea necesara. Cum variatiile sexuale sunt mai mari la femeie decat la barbat, sI cum, uneori, partenerii separati au calitati excelente, dar In viata de cuplu nu se realizeaza sI nu constituie un cuplu realist, esential In sexualitatea normala este cooperarea partenerilor la realizarea acelei normalitati care nu este o norma medie, ci dimpotriva, o norma valoare. Aici rezida de altfel sI baxele terapiei moderne a diferitelor disfunctii sexuale.

Sexualitatea normala are, Insa, sI incidente firesti, pentru ca omul nu este o masina. Elementele reusitei sexuale impun ca barbatul sa aiba controlul orgasmului sI femeia sa fie eliberata de frica sarcinii nedorite, ca elemente principale. Dar cum, In sexualitate nu se poate minti sau trisasi cum nici un domeniu al culturii nu este grevat de mai multa frica, ignoranta, tabuuri sau dezechilibre, este necesar ca asistentul social sI psihologul sa cunoasca anomaliile vietii sexuale, orice necorespondenta de cuplu, orice patologie camuflata de cauze sexuale, pentru a reda cuplului armonia sa necesara.

Din cele de mai sus rezulta ca educatia sexuala, parte a educatiei generale ( la om sexualitate aparand ca o trasatura de personalitate ) are ca obiective cunoasterea fiziologiei sexuale, Intelegerea obligatiilor, responsabilitatilor sI valorilor morale legate de sexualitate, ca sursa de progres individual, precum sI rolul perversiunilor asupra sanatatii mintale. Sexualitatea se Invata, asa cum se Invata sI alimentatia rationala. Ea se cultiva ca placerea afectiva sa nu fie esecul dorintei, cum spunea Sartrem ci, dimpotriva, sursa de integrare a sexualitatii In devenirea sI dezvoltarea persoanelor.

Educatia sexuala va privi sexualitatea ca ceva biologic necesar, moral sau imoral, fiind modul In care omul integreaza sexualitatea In personalitate sa. In acelasi timp, va accentua asupra faptului ca ceea ce caracterizeaza sexualitatea umana este dragostea ce umanizeaza instinctul sexual.

Educatia sexuala va Inlatura orice sursa de ipocrizie sI disimulare ce creste tentatia sau transforma sexualitatea In ceva misterios, Ingreunand drumul dintre cele doua sexe. In educatie, sexualitatea trebuie privita ca o sursa de potentare spirituala reciproca, o sursa de generozitate specific umana, cu aptitudinea de a favoriza progresul persoanei. Se va accentua apoi faptul ca sublimarea este fiziologica sI compatibila cu normalitatea sexuala, pana la o varsta la care individul Isi capata maturitatea profesionala sI sociala necesara. Se va accentua ca orice sexualitate precoce prin inafectivitatea consecutiva imaturitatii afective duce la pierderea curiozitatii sI chiar la dezgust fata de sexualitate.