Pe zi ce trece suntem din ce in ce mai rai din ce in ce mai neangaduitori si mai razbunatori si spun aceste lucruri analizand in primul rand persoana mea.
Departe de educatia crestina devenim din ce in ce mai mult fiinte instinctuale, manate de impulsuri egocentriste si rasiste.
Lumea se agumereaza , resursele nu tin pasul cu dezvoltarea economica si cu expansiunea populatiei ceea ce face ca omul sa trebuiasca sa se lupte pentru un trai decent si sa activeze impulsurile ancestrale de supravietuire.
Dar ce ne facem ca totusi suntem crestini si toate rugaciunile noastre catre Dumnezeu se termina cu “si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri “ ceea ce inseamna ca cerem sa nu ni se ierte nimic si sa avem parte de ceea ce oferim . Cerem si asteptam mila divina spunand ca “Fie Doamne mila Ta spre noi, precum şi noi am nădăjduit întru Tine” .
Oare credinta noastra devine o poezie inconstienta, un automatism lipsit de ratiune , oare cerem lui Dumnezeu sa intoarca fata de la noi sau suntem atat de ipocriti incat nu mai intelegem sensul cuvinteleor “precum si noi”.
Cred ca ne meritam soarta si tot ce ni se intampla rau pe aceasta lume este pentru ca asta cerem , in cea mai des rostita rugaciune cerem sa ni se intample lucruri rele precum si noi facem semenilor nostri.
Inainte de a scrie acest articol am sunat la un preot deoseit cu care am discutat cateva minute pe aceasta tema si el a spus “ Decat sa rostesti o rugaciune pe care nu o gandesti , nu o respecti si nu vine din sufletl tau in mod constient mai bine nu o spui deloc . Rugaciunile pe care nu le respecti si le spui pe de rost si fara suflet sunt parte din circul celui necurat” . Am intrebat , ce se intampla daca ne rugam sa primim ceea ce oferim “Dumnezeu nu te va lasa niciodata , el este milostiv si in casa lui vei fi primit oricat de pacatos ai fi , daca te caiesti . Daca esti un om rau, Dumnezeu te va lasa pe tine sa vezi ca esti un om rau si vei suferi iar daca suferinta nu te va aduce pe drumul cel bun Dumnezeu tot nu te va parasi , Dumnezeu este iubitor de oameni si cand facem rau unui semen de al nostru , cand gandim rau la un semen de al nostru facem rau creatiei Domnului si gandim rau despre ceea ce iubeste Domnul. “
Poate eu nu am inteles intocmai cum trebuia vorbele aceastea dar concluzia este ca daca suntem rai cu cei din jurul nostru inseamna ca uram ce iubeste Dumnezeu si daca suntem rai si ne rugam inseamna ca ne rugam pentru raul nostru …” precum si noi “….
Te afli aici: Home // Diverse // Si daca Dumnezeu ne va da ceea ce cerem ?
Si daca Dumnezeu ne va da ceea ce cerem ?
Taguri: Dumnezeu ne va da ceia ce cerem
Mda! De acord! Teoria ta , se incadreaza in tiparul filozofiei crestine, dar nu in totalitate, in sensul adanc a ceea ce ne-a tranmis si lasat cu adevarat in intelesul filozofiei Lui Dumnezeu, ipostaza umana , Isus Christos. Dar este firesc. Inca , la 2000 de ani dupa Ch’, oamenii nu s-au desprins totalmente de filozofia vechiului testament , in care binele se impleteste cu raul, rasplata cu pedeapsa, etc… Iertarea Lui Dumnezeu , mantuirea Lui Isus Christos, este deplina si neconditionata! Trebuie doar sa-l urmezi. Ce a insemnat viata Lui ? Pai viata lui , o pot rezuma si doar la drumul Sau , de cand a luat crucea in spate si pana la locul unde a fost pironit in cuie, rastagnit si si-a dat duhul in mainile Lui Dumnezeu Tatal asa cum a si zis si tot cuprind intreaga filozofie a vietii.
Momentul luarii crucii in spate , poate echivala cu momentul nasterii omului. Omul se naste , din duh si lutul din care este compus trupul. Trupul este crucea. Din acel moment incep suferinta si patimile vietii, care toate vin prin trup, asa cum si Isus a suferit sub greutatea crucii. El , ostenea si din cand in cand se prabusea la pamant. Noi, in aceasta viata , avem suisuri si coborasuri. Nimeni nu-l ajuta sa se ridice , o facea singur, ba mai mult , multimea il ponegrea si batjocora . De unde isi lua El puterea , sa se ridice singur si sa mearga inainte , dupa atatea patimi, biciuire, infometat si nedormit ? Fireste, numai de la Dumnezeu Tatal! Cine ne ajuta pe noi sa ne ridicam , cand “cadem la pamant ” Tot Dumnezeu. Chiar si pe aceea care nu cred si poate ca unii chiar L-au injurat, dar Dumnezeu tot iarta si nu-si lasa fii sa piara. Se mai intampla sa ne intinda cineva o mana de ajutor asa cum Simon, La ajutat pe Isus la un moment dat , dar si pe acela, ni-l scoate in cale ca sa-l intalnim si sa ne ajute, tot de Dumnezeu Tatal. Acel om este cu siguranta un bun “prieten” de al Lui. Drumul pana la Golgota , este un continuu urcus ca relief, ceea ce face ca pe masura ce te aapropii de varf , sa obosesti si mai mult si sa fie din ce in ce ma anevoios. Isus ostenise deja , din punct de vedere fizic, dar Simon Cirineul la ajutat sa duca crucea pana la capat. Drumul vietii noastre este tot un urcus. “Urcusul” in anii care trec peste noi si spre batranete , adica spre capatul lui , suntem din ce in ce mai osteniti. In mod firesc durerile si greutatile trupului nostru ,”crucii noastre” , osteneala, le simntim cu atat mai mult cu cat ne apropiem de “final”. La aceasta ultima etapa a vietii , a drumului, suntem din ce in ce mai constienti de moarte, ceea ce in mod natural, omul , indiferent de convingerile pe care le-a avut pana atunci, incepe sa constientizeze existenta Lui Dumnezeu. De ce ? Pentru ca El isi face simntita prezenta prin a ne mangaia si usura suferinta patimilor batranetii, asa cum Simon , la ajutat spre sfarsitul drumului, pe Isus sa duca crucea pana la capat. Ajuns la locul numit Capatanii, Isus a fost rastagnit si a murit . Ce credeti ca s-a intamplat o data cu acest lucru, fizic vorbind ? A scapat de toate durerile si osteneala , care prin ce veneau prin cruce , prin trup. Asta se intampla si cu noi! Vom scapa de osteneala si suferinti, doar o data cu debarasarea de trupul in care traim, prin care vin in aceasta viata toate : setea, foamea, frigul, boala, etc. Da. Trupul este o maaare cruce! Din punct de vedere al rautatilor care ni le facem intre noi, ne enervam unii pe altii , ne dusmanim, etc , sunt produsul tot ale partii trupesti-materiale. Sunt reactii chimice – hormonale care au loc la nivel biologic. Dumnezeu nu are cum sa se supere pe noi si sa ne faca “Personal” rau, ptr ca nu in primul rand El nu poate avea aceasta capacitate fizica , de a simntii supararea, care este un comportament si o reactie pur biologic. El nu are nici hormoni si nici adrenalina . Dumnezeu ne arata de fapt , cat este de a tot tolerant si a tot iubitor , inca de cand era in ipostaza umana Isus Christos : Luca Cap.22, Vers.50. Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
Vers.51. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat . Adica soldatul ala venise sa-L ia pe Isus , si sa-L duca la atatea chinuri ce avea sa urmeze , El stiind cu siguranta ce avea sa urmeze, si nu a simntit nici-un fel de manie. Nici macar ca reflex uman de aparare. Nu ! El, mai mult , ia pus dusmanului mana pe urechea taiata si la vindecat cu dragoste si intelegere. Cum putem noi in fata atator exemple de toleranta divina , sa ne mai indoim de bunatatea si puterea Lui Dumnezeu , de a ne ierta si chiar ajuta , indiferent de cat de nemernici suntem? Numai ca frumusetea lucrurilor este cam asa: Tu zici ca noi, prin rugaciunile care le facem , cerem de la Dumnezeu raul pe care noi il facem…, dand exemplele de rigoare: “Fie Doamne mila Ta spre noi, precum şi noi am nădăjduit întru Tine” Oare credinta noastra devine o poezie inconstienta, un automatism lipsit de ratiune , oare cerem lui Dumnezeu sa intoarca fata de la noi sau suntem atat de ipocriti incat nu mai intelegem sensul cuvinteleor “precum si noi”…
Oamenii care se roaga in mod curent , inseamna ca intradevar nadajdueste in ajutorul Lui Dumnezeu , ptr ca deaia se roaga. Iar noi, asta si facem, suntem cu fata spre Dumnezeu si nadajduim in ajutorul Lui chiar atunci cand ne rugam. Ca deaia ne rugam. Nadejdea , este rugaciunea in sine. Inteleg ce zici , ca te referi la faptul , ca a fi cu fata catre Dumnezeu ar a fi echivalent cu a face numai fapte placute Lui, etc. Numai ca , pentru a ne curatii de pacate si a primii dragostea Lui si a ne incarca cu energia necesara de a iesii dintr-un impas, sau altul, este deajuns si numai o secunda de contact transcedental, cu entitatea Sa. Aceast contact il reusim numai prin rugaciune. Stiu! Putem sa ne rugam uneori si doua ore si sa fim cu mintea in alta parte. Evident ca nu obtinem nimic. Nici rau, dar nici ajutorul scontat. Insa nici atunci , zic marii initiati, rugaciunea nu este pierduta. Caci ea se inregistreaza macar si automat, in subconstientul nostru , ei spun fiinta noastra , unde are sa incolteasca si va da roade mai tarziu, cand se adauga alta rugaciune , si alta , si alta …
Ai mai dat exemplu cu rugaciunea Tatal Nostru: “si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri “ ceea ce inseamna ca cerem sa nu ni se ierte nimic si sa avem parte de ceea ce oferim ,” Nici aici nu sunt deacord
! Te asigur ca toti oamenii care se roaga cu Tatal Nostru si nu o fac accidental , cand si cand, ci macar in fiecare seara la culcare , ori inainte de masa, sunt oameni ok si iertatori. Asa cum spuneam mai devreme, prin rugaciune, te “racordezi” la energia divina ,macar si ptr o secunda, iar daca o faci des, reusesti sa ti-o insusesti si cu o parte din rezonanta ei, a dragostei si tolerantei divine, determinandu-ti un caracter luminos. Aaa! Pot da si eu un exemplu pe care il cunosc de oameni, femei batrane in general, care merg la Biserica , se roaga , tin post , se impartasesc , dar tot blesteama. Evident , ca acelea sunt uscaturile din padure, care de fapt sunt tributare , influientelor populare, provenite din locurile unde au trait si educat. Da dar acelea , asa cum chiar tu ai dat o explicatie foarte frumoasa si aplicata , in capitolul din cealalta pg. “Cum sa te feresti de atacurile energetice!”, isi primesc papara, nu de la Dumnezeu, ci chiar de la propriul organism. Sunt pline de boli si suferinte , prin simplu fapt ca doar gandind raul, sau dusmanind si neputand sa ierte , ele insasi isi genereaza un camp energetic malefic , pana la nivel molecular, determinandu-si asfel declansarea bolilor . Ca o simpla coincidenta (oare?) femeile care le stiu eu ca dusmaneau in general si blestemau de mama focului , la batranete s-au imbolnavit de acea forma de dementa Alzheimer (afectiune degenerativa progresiva a creierului) Stiintific nu se cunoaşte cu siguranţă cauza care provoacă boala Alzheimer, dar eu cred ca este posibil sa fie o “cedare” biologica a neuronilor, la supra tensiunile electrice nervoase care au loc atunci cand omul gandeste negativ. Este oare o coincidenta ca aceasta boala afecteaza tocmai acele zone din creier care sunt responsabile, cu : tulburarile de memorie, gindirea si comportamentul?
Ce face omul cand dusmaneste ? tine minte raul! O forma de energie rea, malefica… Este memoria supra incarcata electric ? Este! Deci pana la urma, acea parte neuronala din creier, responsabila cu memoria, se “scurtcircuiteaza” si pa. Nu mai circula curent pe acolo, se “usuca ” tot , moare si deaia ii zice degenerativa, ca la tomografie se observa cum creierul se topeste pur si simplu, de la o luna la alta . Ce face omul cand dusmaneste ? Pai ii gandeste tot felul de rau celuilalt. Deci tot forma de energie si frecventa negativa si distructiva , la nivelul zonei din creier unde se produce gandirea. Mai departe …, cand gandeste omul un rau , un blestem, se comporta el execrabil cu celalalt? Da. Deci , iata ca ii este afectata si zona din creier care este responsabila cu comportamentul, se arde instalatia si din camera asta si se “topesc firele ” (ma rog, sinapsele) Este Dumnezeu de vina ca ni se intampla asa ceva ? Se intampla ca ii cerem noi sa ne ierte asa cum iertam si noi, cand de fapt noi n-am ierta si El neiertandu-ne, asa cum nici noi nu iertam in realitate gresitilor nostrii, facem Alzheimer sau cancer, ori diabet? Ca am o gramada de teorii cum ne imbolnavim si la acle niveluri, tot din cauza dusmaniei din noi. Eu zic “noi” ca fac si eu parte din specia umana , dar sincer , am puterea sa trec peste orice nemernicie venita de oriunde . Iert si merg mai departe. Ca sa concluzionez: Rugaciunea catre Dumnezeu , este o cale de a ne conecta la “Matricea Creatoare” , indiferent de cuvintele rostite , atata timp cat acestea exprima adresarea catre El, in atare scop, pentru a ne reincarca cu “energie” Duh Sfant, duhul nostru. Noi nu avem cum sa ii cerem niciodata Lui Dumnezeu , din inconstienta, sau cu cuvinte care vin pe invers cu comportamentul nostru , ca Dumnezeu sa aibe un “comportament” dracesc, asemeni comportamentului nostru uneori, fata de noi, exact cum nu-I “place” nici Lui. El este pe alta “frecventa”. Uff…cate sunt de zis !…
Ma opresc aici, ca cine stie ce carte iese …si nu vreu sa ma apuc de scris…:)