DELINCVENTA JUVENILA IN NORMATIVELE O.N.U.
Evolutia delicventei juvenile in societatea contemporana, chiar cu unele deosebiri de la o tara la alta, continua sa mentina in stare de alerta cele mai avizate organisme internationale, indeosebi ONU, iar pe continentul nostru Consiliul Europei. Criminalitatea juvenila trezeste interesul mai multor specialisti in materie de:
– educatie si ocrotire;
– drept penal;
– criminologie;
– filozofie;
– psihologie;
– biologie;
– asistenta sociala.
Organul principal al ONU cu atributii in domeniul dreptului penal si al justitiei penale este Consiliul Economic si Social ( ECOSOC ) ajutat in activitatile sale specifice de consiliile economice regionale si de numeroase alte comisii si subcomisii functionale sau institute specializate, alcatuite din experti, precum si o serie de alte comitete permanente sau formate ad hoc.
Prin rezolutia nr. 603/C ( XXIV )din 31 iulie 1957, ECOSOC a aprobat ansamblul de reguli si si-a sustinut recomandarile facute de primul Congres al ONU pentru combaterea crimei si tratamentul delicventilor, aceste recomandari considerand ca lipsirea de libertate, care s-ar cere evitata, nu trebuie sa fie asociata cu suferinte in plus atunci cand s-ar putea evita acest lucru. Printre cei care au beneficat de acest minim de reguli au fost, bineinteles, minorii si tinerii adulti delicventi.
Al doilea Congres ONU pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor, tinut la Londra in 1960, s-a ocupat printre altele, de noile forme ale delicventei juvenile si de privarea de libertate pe termen scurt, in unele cazuri, si a minorilor.
In anul 1965, al treilea Congres ONU, tinut la Stokholm, a avut ca tema prevenirea crimei si a delicventei, abordand intre altele si problemele legate de combaterea recidivismului, precum si masuri specifice de prevenire si tratament pentru tinerii adulti delicventi.
La al patrulea Congres, in 1970, tinut la Kyoto, cu tema “crima si dezvoltarea”, s-au discutat tacticile de aparare sociala si prevenirea cu ajutorul comunitatii, adica a participarii cetatenilor la prevenirea si controlul crimei.
La al cincilea Congres, tinut la Geneva, in 1975, cu tema “prevenirea crimei si controlul – provocarea ultimului sfert de veac”, incep sa se puna in evidenta eforturile pentru gasirea unor sanctiuni alternativ-substituitive pedepsei inchisorii pentru delicventii care nu pun in pericol pacea si siguranta sociala.
Din tematica Congresului al V-lea se inspira si legislatia Romaniei, debutand cu decretul nr. 218/1977, prin care s-a inlocuit pedeapsa cu inchisoarea aplicata pana atunci minorilor infractori, cu o masura educativa a Scolii speciale de munca si reeducare, care a functionat timp de 15 ani. In cadrul aceleiasi orientari se situeaza si modificarile recente (Legea nr. 104/1992 ) aduse legislatiei penale prin largirea posibilitatilor de aplicare a suspendarii pedepsei si pentru crearea unor posibilitati mai largi de executare a pedepsei la locul de munca, prevederi de care beneficiaza si minorii infractori.
La al saselea Congres, avand ca tema “prevenirea crimei si calitatea vietii”, s-a acordat o importanta marcanta tratamentului judiciar al tinerilor, inainte si dupa trecerea in delicventa, ca si altor probleme direct legate de jurisdictiile pentru minori, considerate a fi instrumente principale de prevenire si tratament.