Relativitatea criteriilor de definire a sexualitatii normale sau deviante este demonstrata, Intre altele sI de clasificare diverselor conduite sexuale, In raport cu care se pot distinge o varietate de acte fata de care morala oficiala manifesta o atitudine de ambiguitate.

Conform unei clasificari distincte, exceptand conduitele sexuale circumscrise ariei normalitatii, exista trei tipuri de devianta sexuala sI anume :

“ a) devianta normala, care include sexualitatea premaritala, masturbarea sI contacutl (hetero-) sexual oral;

b) devianta patologica: violul, incestul, exchibitionismul, zoofilie, pedofilia, gerentofilia, necrofilia, etc.;

c) devianta de “grup” : prostitutia sI homosexualitatea”  .

Un act sexual are un subiect, un “obiect” sI un scop. Aceasta a facut ca perversiunile sa includa deviatii de la obiectul sexual ori de cate ori acesta era anormal sau deformat ales ( masturbare, incest, pedofilie, homosexualitate, zoofilie sau negrofilie ) sI de la scopul sexual ( exchibitionism, sadism, masochism ) sau perversiuni de mod, ce se refera la actele sexuale altele decat cele prin intromisiune In vagin. Prin deviatii cantitavie se Inteleg perversiunile care se consuma In cadrul hiposexualitatii sau In cadrul hipersexualitatii:

“ 1. deviatii cantitavie: nimfomania, satiriazisul, frigiditatea, impotenta, hipersexualitatea sau hiposexualitatea;

2. deviatii privind obiectul sexual: acte de auto-sexualitate, incest, pedofilie, homosexualitate, travestism, gerentofilie, zoofilie, necrofilie, fetisism, etc.;

3. deviatii de la scopul initial, cum ar fi exchibitionismul, sadismul, masochismul, etc., ca devalorizari patologice ale unor activitati sexuale”  .

In alte clasificari, perversiunile sexuale se includ disocieri ale impulsului sexual sI sexualitatii propriu-zise care prin aceasta devin patologice. H. Ey divide perversiunile In deviatii cu formarea imaginii partenerului ce implica anomalii ale alegerii obiectului sI deviatii cu deformarea actului sexual ce implica anomalii sI erotizari substitutive.